Luminita Gheorghiu (63 de ani) si-a inceput cariera acum mai bine de 30 de ani, insa ascensiunea sa in lumea filmului este legata de cateva dintre cele mai apreciate productii ale Noului Cinema Romanesc.
A avut roluri secundare memorabile in Morometii (1988), de Stere Gulea, si Code Inconnu (2000), in regia lui Michael Haneke.
De-a lungul timpului, a colaborat cu regizori ca Lucian Pintilie, Alexandru Tatos sau Radu Mihaileanu, lucrand in paralel pe scena Teatrului Bulandra din Bucuresti.
Performanta sa in rolul asistentei din Moartea domnului Lazarescu (2005), in regia lui Cristi Puiu, a fost rasplatita cu Premiul pentru interpretare la Festivalul International de Film de la Namur si Premiul pentru Cea mai buna actrita in rol secundar din partea Asociatiei Criticilor din Los Angeles.
In 2010, a fost distinsa cu Premiul Gopo pentru rolul secundar din Francesca, in regia lui Bobby Paunescu.
Luminita Gheorghiu a fost invitata la TIFF Lounge sambata 2 iunie si a avut o discutie libera cu Mihai Chirilov si cei prezenti.
“Prima data am fost in Cluj cand eram mica, aveam 6-7 ani. Si faceam cu parintii intr-un tur cum se facea pe vremuri, cu trenul. Ne dadeam jos, ne suiam… si am fost si in Cluj pentru ca parintii mei aveau niste verisoare care lucrau in Cluj. E si orasul meu de ani de zile…. Daca nu ma vor clujenii, ii vreau ei pe ei! Vin si la anul! (rade)”.
Intrebata de Chirilov cum i se pare ca este in acest imaginea festivalului, Luminita a glumit: “Imi suna bine! Sunt vedeta! In sfarsit pe toate drumurile, pe toate gardurile!!! Stii cat am asteptat momentul asta? Pentru asta m-am facut actrita! (rade cu pofta) Nu, glumesc! Dar mi s-a facut astazi o cafea la hotel, pentru ca m-au recunoscut! (rade). Vedeti, ma simt bine la Cluj! N-am mai ras asa de mult! De ieri! (rade iar cu pofta).
Intrebata de un moment de bucurie maxima din cariera, Luminita a raspuns: “Cred ca toate premiile au fost moment de bucurie. Cine se supara cand primeste un premiu? Premiile… Pe urma… Nu stiu, nu-mi aduc aminte… cele mai proaspete impulsuri care mi-au trecut prin inima au fost in penultima zi de filmare la Calin (Netzer, regizorul filmului Pozitia copilului, n.r.). Imi venea sa plang. Eu am stiut ca e bine. Si aveam o bucurie. Am stiut. Ala a fost un moment de bucurie. In rest, nu stiu, am avut multe momente de-a lungul anilor. Nu-mi aduc aminte in clipa asta. Si daca m-ai intreba de primul sarut, nu-mi aduc aminte, asa ca… nu stiu. De dragoste nu mai spun, ca am avut multe (rade)”.
“Regizorii sunt primele si ultimele mele iubiri. Punct. Gata, s-a terminat lectia… (rade). Mi-a dat Dumnezeu in profesia asta pe care mi-am dorit-o – eu mi-am dorit-o – multe momente frumoase. Ca ea (profesia, n.r.) s-a transformat in grija mai mult decat e cazul, de-a lungula anilor, nu e vina nimanui. Si urasc aceea grija, pentru ca atunci cand voi gresi de neindreptat, nu o sa ma salveze nimeni. Si incerc sa ma linistesc “Mai Luminita, ce ti-e asa de frica, ca tot o sa cazi cand o sa fie sa cazi!” Nu te mai poate salva nici macar un regizor cand e sa gresesti tare. Ti-e frica, dar nu stiu… o sa intreb un chirurg daca nu ii e frica la operatie… frica foarte mare e buna.”
Luminita a mai fost intrebata si ce trebuie sa aiba un rol pentru a-l accepta? “Pai ce a avut cel din filmul lui Tatos, Secvente…. Sunt mai multe… situatia… sa-mi placa, sau sa ma intereseze regizorul sau scenariul. Primul film pe care l-am facut cu Cristi Puiu l-am facut pentru ca mi-a placut foarte mult scenariul. Bine, cu Cristi Puiu as face orice fel de film. Sunt mai multe lucruri… si curiozitatea, sa vad daca pot. Eu sunt un om rational. In momentul cand am citit scenariul la Pozitia copilului, am stiut ca pot sa-l fac. Sunt multe lucruri… sa te intereseze regizorul, colegii… abia asteptam sa joc cu Ivanov.”
Intrebata cu cine n-a lucrat din Noul Val romanesc, si-a adus aminte. “Am dat niste probe la Sitaru, n-am luat… a luat Nastasa Raab. Am mai dat si la Morometii si n-am luat! Dar nu are nici o legatura! Daca esti actor destept, te duci si dai probe! Si daca poti sa le dai bine, e ideal. Ai fost o data bun, si imediat poti sa fii prost. Deci la Sitaru n-am luat eu, nici la Radu Muntean… ce daca?”.
